5 definiții pentru destrămător (s.n.)

destrămătór, ~oáre [At: BARCIANU / V: ~riu, ~rie / Pl: ~ii / Pl: ~i, ~oáre / E: destrăma + -tor] 1 a Care destramă (9). 2 sn Mașină pentru destrămarea progresivă a materiei prime, la curățarea de impurități, la amestecarea și la pregătirea materialului fibros pentru filare în filaturi. 3 sn Mașină pentru mărunțirea celulozei, lemnului, maculaturii etc. în industria hârtiei. 4 a (Îs) Lupul ~ Amestecător în filatura de lână și vigonie. 5 a (Înv) Care face pe cineva să se destrăbăleze (2).

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei. – Destrăma + suf. -ător.

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei. – Destrăma + suf. -ător.

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită în filaturi pentru destrămarea zdrențelor.

destrămătór s. n., pl. destrămătoáre

Intrare: destrămător (s.n.)
destrămător (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular destrămător destrămătorul
plural destrămătoare destrămătoarele
genitiv-dativ singular destrămător destrămătorului
plural destrămătoare destrămătoarelor
vocativ singular
plural