5 definiții pentru destrămător (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei. – Destrăma + suf. -ător.

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei. – Destrăma + suf. -ător.

destrămător, ~oare [At: BARCIANU / V: ~riu, ~rie / Pl: ~ii / Pl: ~i, ~oare / E: destrăma + -tor] 1 a Care destramă (9). 2 sn Mașină pentru destrămarea progresivă a materiei prime, la curățarea de impurități, la amestecarea și la pregătirea materialului fibros pentru filare în filaturi. 3 sn Mașină pentru mărunțirea celulozei, lemnului, maculaturii etc. în industria hârtiei. 4 a (Îs) Lupul ~ Amestecător în filatura de lână și vigonie. 5 a (Înv) Care face pe cineva să se destrăbăleze (2).

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită în filaturi pentru destrămarea zdrențelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destrămătór s. n., pl. destrămătoáre

destrămătór s. n., pl. destrămătoáre

Intrare: destrămător (s.n.)
destrămător1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrămător
  • destrămătorul
  • destrămătoru‑
plural
  • destrămătoare
  • destrămătoarele
genitiv-dativ singular
  • destrămător
  • destrămătorului
plural
  • destrămătoare
  • destrămătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destrămător (s.n.)

  • 1. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Destrăma + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09