opțiuni
  • info

12 definiții pentru destoia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTOIA, destoi, vb. I. Tranz. (Reg.) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. ◊ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. – Cf. ostoi.

destoia vt [At: SIMION DASC.; ap. LET. 235 / V: (reg) ~oi, dostoi / Pzi: ~oi / E: nct] 1 (Cu c. în dativ) A-și vărsa necazul, supărarea. 2 (Cu c. în dativ) A-și da satisfacție, împlinindu-și o dorință. 3 (Pex) A se răzbuna.

DESTOIA, destoi, vb. I. Tranz. (Reg.) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. ♦ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. – Des1- + toi.

DESTOIA, destoi, vb. I. Tranz. (Regional) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. Cel întăi ardea și se zbuciuma în tăcere; cel de al doilea își destoia sufletul în gura mare. SADOVEANU, O. I 191. Știi, cîteodată ai nevoie să-ți mai destoi inima... Cîte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! id. ib. 360. După ce și-au mai destoiat ei inima... s-au întrebat de sănătate. SBIERA, P. 54. ◊ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. Amu își destoaie ei foamea de astă-vară. CONTEMPORANUL, VIIII 1.

destoi v vz destoia

dostoi2 v vz destoia

destoì v. Mold. 1. a-și descărca necazul, a se ușura: a-și destoi inima, foamea; 2. a se răsbuna: să-și destoaie asupră-i. [Lit. a se astâmpăra, a părăsi toiul].

destóĭ și -ĭésc v. tr. (d. toĭ. V. toĭesc). Nord. Îmĭ destoĭ, mă ușurez de un necaz, mă răzbun: să-șĭ destoaĭe inima. A-țĭ destoĭ foamea, a-țĭ potoli foamea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destoia (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. destoi, 3 destoaie, 1 pl. destoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să destoi, 3 să destoaie; imper. 2 sg. afirm. destoaie; ger. destoind

destoia (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 destoaie; conj. prez. 3 să destoaie; ger. destoind

destoia vb. (sil. -sto-ia), ind. și conj. prez. 1 sg. destoi, 3 sg. și pl. destoaie

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

destoi, destoiesc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se ușura, a se potoli, a-și descărca necazul. 2. a se răzbuna.

Intrare: destoia
verb (VT107)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destoia
  • destoiere
  • destoiat
  • destoiatu‑
  • destoind
  • destoindu‑
 singular plural
  • destoaie
  • destoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destoi
 (să)
  • destoi
  • destoiam
  • destoiai
  • destoiasem
a II-a (tu)
  • destoi
 (să)
  • destoi
  • destoiai
  • destoiași
  • destoiaseși
a III-a (el, ea)
  • destoaie
 (să)
  • destoaie
  • destoia
  • destoie
  • destoiase
plural I (noi)
  • destoiem
 (să)
  • destoiem
  • destoiam
  • destoiarăm
  • destoiaserăm
  • destoiasem
a II-a (voi)
  • destoiați
 (să)
  • destoiați
  • destoiați
  • destoiarăți
  • destoiaserăți
  • destoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • destoaie
 (să)
  • destoaie
  • destoiau
  • destoiară
  • destoiaseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destoi
  • destoire
  • destoit
  • destoitu‑
  • destoind
  • destoindu‑
 singular plural
  • destoiește
  • destoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destoiesc
 (să)
  • destoiesc
  • destoiam
  • destoii
  • destoisem
a II-a (tu)
  • destoiești
 (să)
  • destoiești
  • destoiai
  • destoiși
  • destoiseși
a III-a (el, ea)
  • destoiește
 (să)
  • destoiască
  • destoia
  • destoi
  • destoise
plural I (noi)
  • destoim
 (să)
  • destoim
  • destoiam
  • destoirăm
  • destoiserăm
  • destoisem
a II-a (voi)
  • destoiți
 (să)
  • destoiți
  • destoiați
  • destoirăți
  • destoiserăți
  • destoiseți
a III-a (ei, ele)
  • destoiesc
 (să)
  • destoiască
  • destoiau
  • destoiră
  • destoiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dostoi
  • dostoire
  • dostoit
  • dostoitu‑
  • dostoind
  • dostoindu‑
 singular plural
  • dostoiește
  • dostoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dostoiesc
 (să)
  • dostoiesc
  • dostoiam
  • dostoii
  • dostoisem
a II-a (tu)
  • dostoiești
 (să)
  • dostoiești
  • dostoiai
  • dostoiși
  • dostoiseși
a III-a (el, ea)
  • dostoiește
 (să)
  • dostoiască
  • dostoia
  • dostoi
  • dostoise
plural I (noi)
  • dostoim
 (să)
  • dostoim
  • dostoiam
  • dostoirăm
  • dostoiserăm
  • dostoisem
a II-a (voi)
  • dostoiți
 (să)
  • dostoiți
  • dostoiați
  • dostoirăți
  • dostoiserăți
  • dostoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dostoiesc
 (să)
  • dostoiască
  • dostoiau
  • dostoiră
  • dostoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destoia, destoiverb

  • 1. regional A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răzbuna
    • format_quote Cel întăi ardea și se zbuciuma în tăcere; cel de al doilea își destoia sufletul în gura mare. SADOVEANU, O. I 191. DLRLC
    • format_quote Știi, cîteodată ai nevoie să-ți mai destoi inima... Cîte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! SADOVEANU, O. I 360. DLRLC
    • format_quote După ce și-au mai destoiat ei inima... s-au întrebat de sănătate. SBIERA, P. 54. DLRLC
    • chat_bubble A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Amu își destoaie ei foamea de astă-vară. CONTEMPORANUL, VIIII 1. DLRLC
etimologie:
  • cf. ostoi DEX '09
  • Des- + toi DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.