8 definiții pentru destinare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESTINARE, destinări, s. f. Acțiunea de a destina și rezultatul ei. – V. destina.
DESTINARE, destinări, s. f. Acțiunea de a destina și rezultatul ei. – V. destina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
destinare sf [At: HELIADE, O 361 / Pl: ~nări / E: destina] 1 Hotărâre dinainte a destinului (2), însușirilor unei ființe sau ale unui lucru de către divinitate Si: destinat (1). 2-3 Destinație (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESTINARE s.f. Acțiunea de a destina. [< destina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
destinare s. f., g.-d. art. destinării; pl. destinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
destinare s. f., g.-d. art. destinării; pl. destinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
destinare s. f., g.-d. art. destinării; pl. destinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESTINARE s. v. consacrare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESTINARE s. consacrare, dedicare, devotare, închinare. (~ vieții sale unei cauze nobile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
destinare, destinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a destina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: consacrare
etimologie:
- destina DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.