9 definiții pentru destăinuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTĂINUÍRE, destăinuiri, s. f. Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – V. destăinui.

DESTĂINUÍRE, destăinuiri, s. f. Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – V. destăinui.

destăinuire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: destăinui] 1-3 Dare la iveală a unor lucruri (necunoscute,) (neînțelese sau) a unor informații Si: destăinuit1 (1-3), dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire. 4-6 Dare pe față, deschis, fără ocol, a (tuturor) (gândurilor sau) sentimentelor cuiva, a (tot) ce are pe suflet cineva Si: confesare, confesiune, declarare, declarație, destăinuit1 (4-6), spovedanie, spovedire.

DESTĂINUÍRE, destăinuiri, s. f. Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. Destăinuirea lui n-a impresionat-o. CAMIL PETRESCU, T. I 517. Tînărul se zăpăci de tot ascultînd destăinuirile atît de intime, mai ales cînd luară o întorsătură tristă. REBREANU, R. I 30. Privise... pe furiș... ca să poată aprecia efectul pe care o să-l aibă această destăinuire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 168. A făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea. IBRĂILEANU, A. 208.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destăinuíre s. f., g.-d. art. destăinuírii; pl. destăinuíri

destăinuíre s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. destăinuírii; pl. destăinuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESTĂINUÍRE s. 1. desconspirare, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. deconspirare, dezvăluire, divulgare. (ă întregii afaceri.) 3. confesiune, confidență, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.) 4. v. declarație.

DESTĂINUIRE s. 1. dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. confesiune, confidență, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.) 3. declarație, mărturisire. (~ de dragoste.)

Destăinuire ≠ acoperire, tăcere


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESTĂINUIRE. Subst. Destăinuire, confidență, încredințare, mărturisire, mărturisanie (înv.), confesiune, spovedanie, spovadă (reg.), spovedire. Depoziție, mărturie, declarație, recunoaștere. Indiscreție, divulgare, trădare. Dezvăluire, descoperire, demascare, deconspirație, deconspirare. Confident. Confesor, duhovnic. Divulgator (rar). Adj. Confidențial. Indiscret. Vb. A (se) destăinui, a mărturisi, a încredința, a împărtăși, a se confia (rar), a se confesa, a se spovedi, a se spovădui (reg.), a-și ușura sufletul, a-și spune păsul, a-și vărsa (ușura) năduful, a spune tot ce ai pe suflet, a-și deschide sufletul (inima), a dezlega sacul, a-și vărsa amarul (necazul, veninul, focul), a-și dezlega băierele inimii, a-și ușura inima, a-și răcori inima, a face confidențe. A dezvălui, a descoperi, a dezveli (fig.), a divulga, a da în vileag, a da pe față, a da de gol, a deconspira, a da la iveală, a da la lumină, a face cunoscut. V. adevăr, convorbire, încredere, sinceritate.

Intrare: destăinuire
destăinuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destăinuire
  • destăinuirea
plural
  • destăinuiri
  • destăinuirile
genitiv-dativ singular
  • destăinuiri
  • destăinuirii
plural
  • destăinuiri
  • destăinuirilor
vocativ singular
plural

destăinuire

  • 1. Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: divulgare mărturisire 4 exemple
    exemple
    • Destăinuirea lui n-a impresionat-o. CAMIL PETRESCU, T. I 517.
      surse: DLRLC
    • Tînărul se zăpăci de tot ascultînd destăinuirile atît de intime, mai ales cînd luară o întorsătură tristă. REBREANU, R. I 30.
      surse: DLRLC
    • Privise... pe furiș... ca să poată aprecia efectul pe care o să-l aibă această destăinuire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 168.
      surse: DLRLC
    • A făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea. IBRĂILEANU, A. 208.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi destăinui
    surse: DEX '98 DEX '09