11 definiții pentru despăgubi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂGUBI, despăgubesc, vb. IV. Tranz. și refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Pref. des- + păgubi.

despăgubi vt [At: LEGIUIRE, 37/14 / V: (înv) dis~ / Pzi: ~besc și (reg) ~bez / E: des- + păgubi] 1-4 A plăti în bani sau în natură pentru o (pagubă ori) stricăciune (făcută sau) suferită.

DESPĂGUBÍ, despăgubesc, vb. IV. Tranz. și refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Des1- + păgubi.

DESPĂGUBÍ, despăgubesc, vb. IV. Tranz. (Urmat adesea de determinări introduse prin prep. «de» sau «pentru» și arătînd paguba) A plăti cuiva echivalentul unei pierderi (mai ales materiale) pe care a suferit-o, a compensa o pagubă, o lipsă. V. indemniza. A despăgubit pe toți anchetații de-atunci, deși n-ar fi fost obligat. REBREANU, R. I 234. Faptul că mi-au rămas însemnările.... mă consolă, dacă nu mă și despăgubește, de toate pierderile. M. I. CARAGIALE, C. 24. Despăgubește-mă, lele, De părăluțele mele. MARIAN, S. 38. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și arătînd indemnizarea) Îl despăgubește cu vorbe goale.Refl. A lua echivalentul unei pierderi (mai ales materiale). Mă despăgubeam însă cu libertatea întreagă de a-i privi... genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor. IBRĂILEANU, A. 108. Din pricina musteților și sprincenelor mele care seamănă cu ale dumitale, mi-am pierdut clientela și m-am hotărît să mă despăgubesc pe altă cale. HOGAȘ, DR. II 156.

A DESPĂGUBÍ ~ésc tranz. (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind o pagubă; a răsplăti; a compensa; a repara. /des- + a păgubi

despăgubésc v. tr. (d. pagubă, după fr. démommager). Repar paguba, dezdăunez, îndemnizez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despăgubí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăgubésc, imperf. 3 sg. despăgubeá; conj. prez. 3 despăgubeáscă

despăgubí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăgubésc, imperf. 3 sg. despăgubeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despăgubeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPĂGUBÍ vb. a compensa, a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)

DESPĂGUBI vb. a compensa, a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)

Intrare: despăgubi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despăgubi
  • despăgubire
  • despăgubit
  • despăgubitu‑
  • despăgubind
  • despăgubindu‑
singular plural
  • despăgubește
  • despăgubiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despăgubesc
(să)
  • despăgubesc
  • despăgubeam
  • despăgubii
  • despăgubisem
a II-a (tu)
  • despăgubești
(să)
  • despăgubești
  • despăgubeai
  • despăgubiși
  • despăgubiseși
a III-a (el, ea)
  • despăgubește
(să)
  • despăgubească
  • despăgubea
  • despăgubi
  • despăgubise
plural I (noi)
  • despăgubim
(să)
  • despăgubim
  • despăgubeam
  • despăgubirăm
  • despăgubiserăm
  • despăgubisem
a II-a (voi)
  • despăgubiți
(să)
  • despăgubiți
  • despăgubeați
  • despăgubirăți
  • despăgubiserăți
  • despăgubiseți
a III-a (ei, ele)
  • despăgubesc
(să)
  • despăgubească
  • despăgubeau
  • despăgubi
  • despăgubiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despăgubi

  • 1. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: compensa repara răsplăti 6 exemple
    exemple
    • A despăgubit pe toți anchetații de-atunci, deși n-ar fi fost obligat. REBREANU, R. I 234.
      surse: DLRLC
    • Faptul că mi-au rămas însemnările.... mă consolă, dacă nu mă și despăgubește, de toate pierderile. M. I. CARAGIALE, C. 24.
      surse: DLRLC
    • Despăgubește-mă, lele, De părăluțele mele. MARIAN, S. 38.
      surse: DLRLC
    • Îl despăgubește cu vorbe goale.
      surse: DLRLC
    • Mă despăgubeam însă cu libertatea întreagă de a-i privi... genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor. IBRĂILEANU, A. 108.
      surse: DLRLC
    • Din pricina musteților și sprincenelor mele care seamănă cu ale dumitale, mi-am pierdut clientela și m-am hotărît să mă despăgubesc pe altă cale. HOGAȘ, DR. II 156.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + păgubi.
    surse: DEX '09