8 definiții pentru deserviciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deservíciu sn [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: de(s)- + serviciu] 1 Faptă dezavantajoasă. 2 Contraserviciu.

DESERVÍCIU, deservicii, s. n. Prejudiciere (neintenționată) adusă unei persoane; contraserviciu (2). – Pref. de- + serviciu.

DESERVÍCIU, deservicii, s. n. Faptă neconvenabilă, dezavantajoasă; contraserviciu (2). – Des1- + serviciu.

DESERVÍCIU s. n. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2). (< des- + serviciu)

DESERVÍCIU ~i n. Faptă care dezavantajează pe cineva. [Sil. -vi-ciu] /des- + serviciu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*deservíciu [ciu pron. cĭu] s. n., pl. deservícii, art. deservíciile (-ci-i-)

deservíciu s. n., pl. deservícii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESERVÍCIU s. contraserviciu. (I-a făcut un ~.)

Intrare: deserviciu
deserviciu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deserviciu
  • deserviciul
  • deserviciu‑
plural
  • deservicii
  • deserviciile
genitiv-dativ singular
  • deserviciu
  • deserviciului
plural
  • deservicii
  • deserviciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)