14 definiții pentru descurca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCURCA, descurc, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită. 3. Tranz. A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. – Pref. des- + [în]curca.

descurca [At: CORESI, EV. 212/34 / V: (reg) dis~ / Pzi: ~urc / E: des- + (în)curca] 1-2 vtr (D. păr, lână) A (se) descâlci. 3 vt (Îe) Cine a încurcat pânza, trebuie să o ~rce Cine a făcut rău trebuie să o dreagă. 4 vt A găsi drumul. 5 vt (Îe) A ~ urma A căuta urmele unui animal. 6-9 vtr A (se) lămuri (o situație sau) un text confuz. 10 vt (Îe) ~că-mi drumul! Du-te din drumul meu! 11 vt (Îe) ~că-mi lumina! Du-te din lumină! 12 vr (D. persoane) A ieși dintr-o situație încurcată. 13 vt A soluționa o problemă complicată.

DESCURCA, descurc, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită. 3. Tranz. A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. – Des1- + [în]curca.

DESCURCA, descurc, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie încurcat, a descîlci, a desprinde, a alege, a desface dintr-o încurcătură. Un mistreț cît toate zilele de mare prăvălise pe un flăcău tînăr la față și se silea a-și descurca colții din arcul flăcăului. ISPIRESCU, L. 371. Cînd aș fi, o Magdalină! Mielul a căruia lînă O descurcă mîna ta! NEGRUZZI, S. II 90. ◊ Fig. Se întunecase și nu mai putură să descurce drumul. GALACTION, O. I 285. ◊ Refl. Numai eu știam să... arunc [ciulini] în părul fetelor, ca să nu se mai descurce. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. 2. Refl. Fig. A ieși dintr-o situație dificilă, nouă, neobișnuită, încurcată. Tăun descurce-se cum știe, treaba lui! numai arătura să fie gata la vreme. CAMILAR, TEM. 97. Nu se interesa de felul cum izbutește femeia, cu mijloace puține, să se descurce. PAS, Z. I 95. Iți mulțumesc pentru toate... Fără dumneata, greu mă descurcam eu aici. C. PETRESCU, A. 327. ◊ Tranz. Lasă, mă Mitreo, o să văz eu și o să te descurc. SADOVEANU, M. C. 61. 3. Tranz. A lămuri, a limpezi, a pune la punct (o problemă, o situație confuză, încurcată). Pentru prima oară în cariera mea mi se întîmplă asemenea complicație pe care n-o pot descurca. SADOVEANU, P. M. 103. Mi se pare mie că pricina încă n-am descurcat-o. id. D. P. 169.

A DESCURCA descurc tranz. (fire de ață, de păr etc. încurcate) A desface separând unul de altul; a descâlci. /des- + a [în]curca

A SE DESCURCA mă descurc intranz. 1) (despre persoane) A ajunge să înțeleagă; a se descâlci. 2) A ieși dintr-o încurcătură. /des- + a [în]curca

descurcà v. 1. a desface un lucru; 2. a lămuri: descurcă-mi fraza asta; 3. a ieși din încurcătură: descurcă-te, cum vei putea. [V. încurcà].

*descúrc, a -á v. tr. (d. în-curc). Descîlcesc, desfac un lucru încurcat. Fig. Lămuresc, explic bine: a descurca o frază. V. refl. Ies din încurcătură, dintr’o situațiune dificilă: mă voĭ descurca eŭ singur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descurca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descurc, 2 sg. descurci, 3 sg. descurcă; conj. prez. 1 sg. să descurc, 3 să descurce

descurca (a ~) vb., ind. prez. 3 descurcă; conj. prez. 3 descurce

descurca vb., ind. prez. 1 sg. descurc, 3 sg. și pl. descurcă; conj. prez. 3 sg. și pl. descurce; ger. descurcând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCURCA vb. 1. v. descâlci. 2. v. lămuri.

DESCURCA vb. 1. a descîlci. (A ~ firele încurcate.) 2. a (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.)

A (se) descurca ≠ a (se) încurca, a (se) încâlci

Intrare: descurca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descurca
  • descurcare
  • descurcat
  • descurcatu‑
  • descurcând
  • descurcându‑
singular plural
  • descurcă
  • descurcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descurc
(să)
  • descurc
  • descurcam
  • descurcai
  • descurcasem
a II-a (tu)
  • descurci
(să)
  • descurci
  • descurcai
  • descurcași
  • descurcaseși
a III-a (el, ea)
  • descurcă
(să)
  • descurce
  • descurca
  • descurcă
  • descurcase
plural I (noi)
  • descurcăm
(să)
  • descurcăm
  • descurcam
  • descurcarăm
  • descurcaserăm
  • descurcasem
a II-a (voi)
  • descurcați
(să)
  • descurcați
  • descurcați
  • descurcarăți
  • descurcaserăți
  • descurcaseți
a III-a (ei, ele)
  • descurcă
(să)
  • descurce
  • descurcau
  • descurca
  • descurcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descurca, descurcverb

  • 1. tranzitiv A face să nu mai fie încurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un mistreț cît toate zilele de mare prăvălise pe un flăcău tînăr la față și se silea a-și descurca colții din arcul flăcăului. ISPIRESCU, L. 371. DLRLC
    • format_quote Cînd aș fi, o Magdalină! Mielul a căruia lînă O descurcă mîna ta! NEGRUZZI, S. II 90. DLRLC
    • format_quote figurat Se întunecase și nu mai putură să descurce drumul. GALACTION, O. I 285. DLRLC
    • format_quote reflexiv Numai eu știam să... arunc [ciulini] în părul fetelor, ca să nu se mai descurce. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tăun descurce-se cum știe, treaba lui! numai arătura să fie gata la vreme. CAMILAR, TEM. 97. DLRLC
    • format_quote Nu se interesa de felul cum izbutește femeia, cu mijloace puține, să se descurce. PAS, Z. I 95. DLRLC
    • format_quote Îți mulțumesc pentru toate... Fără dumneata, greu mă descurcam eu aici. C. PETRESCU, A. 327. DLRLC
    • format_quote Lasă, mă Mitreo, o să văz eu și o să te descurc. SADOVEANU, M. C. 61. DLRLC
  • 3. tranzitiv A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pentru prima oară în cariera mea mi se întîmplă asemenea complicație pe care n-o pot descurca. SADOVEANU, P. M. 103. DLRLC
    • format_quote Mi se pare mie că pricina încă n-am descurcat-o. SADOVEANU, D. P. 169. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [în]curca. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.