6 definiții pentru descrețire
Explicative DEX
DESCREȚIRE, descrețiri, s. f. Acțiunea de a (se) descreți și rezultatul ei. – V. descreți.
DESCREȚIRE, descrețiri, s. f. Acțiunea de a (se) descreți și rezultatul ei. – V. descreți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
descrețire sf [At: ZANNE, P. II 149 / Pl: ~ri / E: descreți] 1 Netezire a unui obiect încrețit Si: descrețit1 (1), descrețitură (1). 2 (Fig; șîs ~a frunții) Dispariție a încruntării de pe fruntea cuiva Si: descrețit1 (2), descrețitură (2). 3 (Fig; șîs ~a sprâncenelor) Atitudine veselă Si: descrețit1 (3), descrețitură (3). 4 Descoasere a unui obiect încrețit Si: descrețit1 (4), descrețitură (4). 5 (Rar) Desfacere a unui obiect legat cu șnur Si: descrețit1 (5), descrețitură (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCREȚIRE, descrețiri, s. f. Acțiunea de a (se) descreți și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
descrețire s. f., g.-d. art. descrețirii; pl. descrețiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descrețire s. f., g.-d. art. descrețirii; pl. descrețiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descrețire s. f., g.-d. art. descrețirii; pl. descrețiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
descrețire, descrețirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) descreți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- descreți DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.