11 definiții pentru descompletare descomplectare

descompletáre sf [At: DEX / V: ~ect~ / Pl: ~tắri / E: descompleta] Luare a ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet Si: descompletat1.

DESCOMPLECTÁRE s. f. v. descompletare.

DESCOMPLETÁRE, descompletări, s. f. Acțiunea de a (se) descompleta și rezultatul ei. [Var.: descomplectáre s. f.] – V. descompleta.

DESCOMPLECTÁRE s. f. v. descompletare.

DESCOMPLETÁRE, descompletări, s. f. Acțiunea de a (se) descompleta și rezultatul ei. [Var.: descomplectáre s. f.] – V. descompleta.

descompletáre s. f., g.-d. art. descompletắrii; pl. descompletắri

descompletáre s. f., g.-d. art. descompletării; pl. descompletări

DESCOMPLETÁRE s. desperechere.

DESCOMPLECTÁRE s.f. v. descompletare.

DESCOMPLETÁRE s.f. Acțiunea de a descompleta și rezultatul ei. [Var. descomplectare s.f. / < descompleta].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCOMPLETÁRE s. desperechere.

Intrare: descompletare
descompletare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descompletare descompletarea
plural descompletări descompletările
genitiv-dativ singular descompletări descompletării
plural descompletări descompletărilor
vocativ singular
plural
descomplectare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descomplectare descomplectarea
plural descomplectări descomplectările
genitiv-dativ singular descomplectări descomplectării
plural descomplectări descomplectărilor
vocativ singular
plural