10 definiții pentru deschizătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCHIZĂTÚRĂ, deschizături, s. f. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. – Deschide + suf. -ătură.

DESCHIZĂTÚRĂ, deschizături, s. f. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. – Deschide + suf. -ătură.

deschizătúră sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: deschide + -ătură] 1 Spațiu liber, amenajat într-un element de arhitectură sau de construcție, care servește pentru circulație, pentru iluminat, aerisit etc. 2 Distanță formată prin deschidere între toc și canalul unei uși sau ferestre. 3 (Pex) Distanță dintre două brațe sau două linii care formează un unghi. 4 Spațiu liber între două lucruri (sau două părți constitutive ale unor obiecte) Cf căscătură. 5 Despicătură a unui obiect de îmbrăcăminte prin care se introduc mâinile sau capul. 6 (Rar) Adâncitură a solului.

DESCHIZĂTÚRĂ, deschizături, s. f. Loc liber pe unde se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea; deschidere. V. gaură, intrare. Își așeză gura în dreptul deschizăturii și strigă... SAHIA, N. 85. Printr-o deschizătură a copacilor scînteiau priveliștile din vale. IBRĂILEANU, A. 157. La deschizătura ferestrelor se vede cît de groase sînt zidurile. CARAGIALE, M. 101.

DESCHIZĂTÚRĂ ~i f. 1) Spațiu liber prin care se poate vedea sau prin care se poate pătrunde sau ieși. 2) Distanță dintre două direcții care pornesc dintr-un punct. ~a compasului. /a deschide + suf. ~ătură

deschizătúră f., pl. ĭ. Spațiŭ deschis: deschizătura ușiĭ, deschizătura dintre stîlpiĭ poduluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deschizătúră s. f., g.-d. art. deschizătúrii; pl. deschizătúri

deschizătúră s. f., g.-d. art. deschizătúrii; pl. deschizătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCHIZĂTÚRĂ s. 1. deschidere, gaură, orificiu, (livr.) apertură, (Mold.) bortă. (O ~ îngustă într-un zid.) 2. căscătură. (~ într-un obiect.) 3. gaură, spărtură. (A pătruns printr-o ~.)

DESCHIZĂTU s. 1. deschidere, gaură, orificiu, (livr.) apertură, (Mold.) bortă. (O ~ îngustă într-un zid.) 2. căscătură. (~ într-un obiect.) 3. gaură, spărtură. (A pătruns printr-o ~.)

Intrare: deschizătură
deschizătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizătu
  • deschizătura
plural
  • deschizături
  • deschizăturile
genitiv-dativ singular
  • deschizături
  • deschizăturii
plural
  • deschizături
  • deschizăturilor
vocativ singular
plural

deschizătură

  • 1. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschidere 3 exemple
    exemple
    • Își așeză gura în dreptul deschizăturii și strigă... SAHIA, N. 85.
      surse: DLRLC
    • Printr-o deschizătură a copacilor scînteiau priveliștile din vale. IBRĂILEANU, A. 157.
      surse: DLRLC
    • La deschizătura ferestrelor se vede cît de groase sînt zidurile. CARAGIALE, M. 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Deschide + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09