14 definiții pentru descărca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unui corp solid, unui sistem tehnic etc. și care ar putea produce deformarea acestora. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.

descărcá [At: (a. 1645) HERODOT, 3 / Pzi: ~cárc și (reg) ~cắrc / E: ml discarricare] 1 vt (C.i. încărcătura) A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport. 2 vt (D. corăbii, nave, vase) A lăsa la mal Si: a debarca. 3 vr (Îvr) A naviga. 4 vt (Îvr) A trece ceva în contul altuia. 5 vt A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. 6 vt A declanșa o armă de foc. 7 vt A trage un foc de armă. 8-9 vtr A (se) despovăra. 10 vt A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. 11 vt A suprima sau micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 12-13 vtr (A face să-și piardă sau) a-și pierde încărcătura electrică. 14 vr A se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). 15 vr (Îe) A-și ~ inima sau sufletul ori conștiința A-și ușura inima (sufletul, conștiința) prin confesare. 16 vt (C.i. sentimente sau stări sufletești apăsătoare) A da la iveală printr-o comportare violentă, nestăpânită (care se răsfrânge asupra unei ființe sau asupra unui obiect). 17-18 vtr A (se) repercuta. 19 vr A-și explica, a-și motiva o acțiune, o atitudine Si: a se justifica. 20 vt A scuti de pedeapsă. 21 vt A trece în creditul contului. 22 vr A se ușura de o vină, de un păcat etc. 23 A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului.

DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage, a slobozi un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.

DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. (În opoziție cu încărca) 1. (Cu privire la un vehicul de transport) A goli (de conținut). Am de descărcat o corabie. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. (Eliptic) Cu descărcat = cu carul gol, fără încărcătură. Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor să da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. CREANGĂ, P. 107. ♦ (Cu privire la conținutul vehiculului) A da jos din vehicul. Începură a descărca lucrurile din căruță. SADOVEANU, P. M. 240. Căpitanul dă ordin și soldații încep să descarce lăzi mari și grele. SP. POPESCU, M. G. 79. Dinaintea morii, aproape că nu e ceas cînd doi, trei țărani să nu se opintească să-și descarce din care sacii. MACEDONSKI, O. III 3. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, a unei construcții etc. 3. (Cu privire la o armă de foc) A scoate încărcătura. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «asupra») A face să ia foc, a declanșa. Soldații... descarcă armele, doborînd al doilea rînd din mulțime. CAMIL PETRESCU, B. 121. ◊ Refl. pas. Atunci s-au descărcat dintr-o dată cele 60 de tunuri de la tribord. CAMIL PETRESCU, T. II 176. ♦ (Cu privire la gloanțe sau la focuri de armă) A trage, a slobozi. Îndreaptă revolverul asupra acesteia, descărcînd cîteva gloanțe. DAVIDOGLU, M. 91. Mînecuță s-a repezit în bătătură, pufnind în aerul răcoros. Apoi, a descărcat cu grabă patru focuri. SADOVEANU, P. M. 127.4. (Cu privire la un corp încărcat cu electricitate) A face să-și piardă sarcina electrică. Descarcă acumulatorul.Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. În văzduh plutește greu presimțirea unei furtuni, dar care are să se descarce tîrziu. C. PETRESCU, Î. II 251. Din nor în nor Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. 5. Fig. A da curs liber, a revărsa. S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. Ana își descarcă toată indignarea pe Sabina. C. PETRESCU, C. V. 116. ◊ Refl. Gîndurile ei neliniștite se descărcau în vorbe, pe care ea le rostea tare, în neștire. VLAHUȚĂ, O. A. II 51. ♦ Refl. Fig. A se ușura (de o vină, de păcate etc.). Cu vorba asta s-ar fi descărcat. Da, s-ar fi dezvinovățit. DUMITRIU, V. L. 131. Căuta să se descarce ca de-o vină. VLAHUȚĂ, O. A. III 120. ◊ Expr. A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcînd confidențe cuiva. Putea să-și descarce inima mai în voie. PAS, Z. I 31. Față de cine să-și descarce conștiința? G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 176. Blajin, mîngîitor, înțeleptul portului îl îndeamnă pe Nicola Maruli să-și descarce inima către un bun și vechi prieten. BART, E. 272. 6. Fig. A recunoaște în mod oficial că o gestiune a fost corectă; a declara că nu se impută nimic gestionarului. Adunarea generală a descărcat comitetul de gestiunea sa.

A DESCĂRCÁ descárc tranz. 1) (mijloace de transport, recipiente) A elibera de materialele încărcate. 2) A elibera de încărcătură. 3) (arme de foc) A pune în acțiune, efectuând o împușcătură. 4) (piese, instalații etc.) A ușura, micșorând sau suprimând forțele care acționează. 5) (corpuri încărcate cu electricitate) A face să se descarce. 6) fig. (persoane sau instituții) A scuti de anumite obligații. /<lat. discarricare

A SE DESCĂRCÁ mă descárc intranz. 1) (despre corpuri încărcate cu electricitate) A-și pierde încărcătura electrică. 2) fig. (despre persoane) A se ușura sufletește împărtășind cuiva un sentiment, un gând, o suferință; a se răcori. 3) (despre trăsnet) A se produce brusc. /<lat. discarricare

descărcà v. 1. a lua cuiva sarcina; 2. a da jos din car (lemne); 3. a dispensa, a ușura: a descărca de obligațiune; 4. a slobozi o armă de foc; 5. a declara achitat sau liber de o datorie: 6. fig. a da liber curs: a-și descărca mânia asupra cuiva. [Lat. DISCARRICARE].

descárc, a -călțá v. tr. (lat. discárrico, -are, it. discar[i]care, scar[i]care, fr. décharger, pv. sp. pg. descargar. V. încarc, șarjă). Iau sarcina, încărcătura: descarc un car. Trag cu o armă de foc, aprind încărcătura din țeava eĭ. Fig. Dispensez, ușurez de o obligațĭune: te descarc de a maĭ face cutare lucru, de a plăti. Daŭ drumu daŭ liber curs: a-țĭ descărca furia, asupra cuĭva, pe cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descărca (a ~) vb., ind. prez. 3 descarcă

descărcá vb., ind. prez. 1 sg. descárc, 3 sg. și pl. descárcă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCĂRCÁ vb. 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvânta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)

DESCĂRCA vb. 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

descărcá (descárc, descărcát), vb.1. A da jos sau a ușura încărcătura. – 2. A despovăra, a dezvinovăți, a absolvi. – 3. A trage (cu o armă de foc). – 4. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. – Mr., megl. discarc. Lat. dĭscarrĭcāre (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 507; Candrea-Dens., 258; REW 2652; Tiktin); cf. alb. skarkoń, it. discar(i)care, prov., sp. descargar, port. descarregar.Der. descărcat, s. n. (descărcare); descărcător, s. n. (dispozitiv de descărcare); descărcătură, s. f. (descărcare).

Intrare: descărca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descărca
  • descărcare
  • descărcat
  • descărcatu‑
  • descărcând
  • descărcându‑
singular plural
  • descarcă
  • descărcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descarc
(să)
  • descarc
  • descărcam
  • descărcai
  • descărcasem
a II-a (tu)
  • descarci
(să)
  • descarci
  • descărcai
  • descărcași
  • descărcaseși
a III-a (el, ea)
  • descarcă
(să)
  • descarce
  • descărca
  • descărcă
  • descărcase
plural I (noi)
  • descărcăm
(să)
  • descarcăm
  • descărcam
  • descărcarăm
  • descărcaserăm
  • descărcasem
a II-a (voi)
  • descărcați
(să)
  • descarcați
  • descărcați
  • descărcarăți
  • descărcaserăți
  • descărcaseți
a III-a (ei, ele)
  • descarcă
(să)
  • descarce
  • descărcau
  • descărca
  • descărcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descărca, descarcverb

  • 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: goli antonime: încărca
    • format_quote Am de descărcat o corabie. SADOVEANU, D. P. 93. DLRLC
    • format_quote Începură a descărca lucrurile din căruță. SADOVEANU, P. M. 240. DLRLC
    • format_quote Căpitanul dă ordin și soldații încep să descarce lăzi mari și grele. SP. POPESCU, M. G. 79. DLRLC
    • format_quote Dinaintea morii, aproape că nu e ceas cînd doi, trei țărani să nu se opintească să-și descarce din care sacii. MACEDONSKI, O. III 3. DLRLC
    • chat_bubble eliptic Cu descărcat = cu carul gol, fără încărcătură. DLRLC
      • format_quote Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor să da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. CREANGĂ, P. 107. DLRLC
  • 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unui corp solid, unui sistem tehnic etc. și care ar putea produce deformarea acestora. DEX '09 DLRLC
  • 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage un foc de armă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Soldații... descarcă armele, doborînd al doilea rînd din mulțime. CAMIL PETRESCU, B. 121. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Atunci s-au descărcat dintr-o dată cele 60 de tunuri de la tribord. CAMIL PETRESCU, T. II 176. DLRLC
      • format_quote Îndreaptă revolverul asupra acesteia, descărcînd cîteva gloanțe. DAVIDOGLU, M. 91. DLRLC
      • format_quote Mînecuță s-a repezit în bătătură, pufnind în aerul răcoros. Apoi, a descărcat cu grabă patru focuri. SADOVEANU, P. M. 127. DLRLC
    • 3.2. A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. DEX '09 DEX '98
    • 3.3. tranzitiv reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Descarcă acumulatorul. DLRLC
    • 3.4. reflexiv (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dezlănțui
      • format_quote În văzduh plutește greu presimțirea unei furtuni, dar care are să se descarce tîrziu. C. PETRESCU, Î. II 251. DLRLC
      • format_quote Din nor în nor Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. DLRLC
  • 4. figurat A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: revărsa
    • format_quote S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. DLRLC
    • format_quote Ana își descarcă toată indignarea pe Sabina. C. PETRESCU, C. V. 116. DLRLC
    • format_quote Gîndurile ei neliniștite se descărcau în vorbe, pe care ea le rostea tare, în neștire. VLAHUȚĂ, O. A. II 51. DLRLC
    • 4.1. reflexiv A se ușura de o vină, de un păcat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu vorba asta s-ar fi descărcat. Da, s-ar fi dezvinovățit. DUMITRIU, V. L. 131. DLRLC
      • format_quote Căuta să se descarce ca de-o vină. VLAHUȚĂ, O. A. III 120. DLRLC
      • chat_bubble A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Putea să-și descarce inima mai în voie. PAS, Z. I 31. DLRLC
        • format_quote Față de cine să-și descarce conștiința? G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 176. DLRLC
        • format_quote Blajin, mîngîitor, înțeleptul portului îl îndeamnă pe Nicola Maruli să-și descarce inima către un bun și vechi prieten. BART, E. 272. DLRLC
  • 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Adunarea generală a descărcat comitetul de gestiunea sa. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.