10 definiții pentru descălecat descălicat

descălecát1 sn [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~uri / E: descăleca] 1-3 Descălecare (1-3).

descălecát2, -ă a [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~áți, ~e / E: descăleca] 1 Care a coborât de pe cal. 2 Care s-a așezat undeva. 3 Care a întemeiat o țară.

DESCĂLECÁT, descălecaturi, s. n. Descălecare. [Var.: descălicát s. n.] – V. descăleca.

DESCĂLICÁT s. n. v. descălecat.

DESCĂLECÁT, descălecaturi, s. n. Descălecare. [Var.: descălicát s. n.] – V. descăleca.

DESCĂLICÁT s. n. v. descălecat.

DESCĂLECÁT s. n. Descălecare.

descălecát s. n., pl. descălecáturi

descălecát s. n., pl. descălecáturi

DESCĂLECÁT n. 1) v. A DESCĂLECA. 2) ist. (la cronicari) Statornicire pentru a întemeia o țară; întemeiere a unei țări. /v. a descăleca

Intrare: descălecat
descălecat substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descălecat descălecatul
plural descălecaturi descălecaturile
genitiv-dativ singular descălecat descălecatului
plural descălecaturi descălecaturilor
vocativ singular
plural
descălicat
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descălicat descălicatul
plural descălicaturi descălicaturile
genitiv-dativ singular descălicat descălicatului
plural descălicaturi descălicaturilor
vocativ singular
plural