10 definiții pentru descălecare descălicare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂLECÁRE, descălecări, s. f. Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară; descălecat, descălecătoare. [Var.: descălicáre s. f.] – V. descăleca.

DESCĂLECÁRE, descălecări, s. f. Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară; descălecat, descălecătoare. [Var.: descălicáre s. f.] – V. descăleca.

descălecare sf [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~cări / E: descăleca] 1 Coborâre de pe cal Si: descălecat1 (1), descălecătoare (1). 2 Așezare într-un loc Si: descălecat1 (2), descălecătoare (2). 3 (Înv) Întemeiere a unei țări Si: descălecat1 (3), descălecătoare (3).

DESCĂLECÁRE, descălecări, s. f. Acțiunea de a descăleca. 1. Coborîre de pe cal. 2. (Termen folosit de cronicari în legătură cu întemeierea Țărilor Romînești; azi arhaizant) Așezare, stabilire, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară nouă. Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I dă legi poporului său. NEGRUZZI, S. I 271. – Variantă: descălicáre s. f.

DESCĂLICÁRE s. f. v. descălecare.

DESCĂLICÁRE s. f. v. descălecare.

DESCĂLICÁRE s. f. v. descălecare.

descălicare sf vz descălecare

descălicáre f. Acțiunea de a descălica. Timpu cînd s’a descălicat. Fig. Așezarea unor emigranțĭ undeva (maĭ ales vorbind de Radu Negru și Dragoș).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descălecáre s. f., g.-d. art. descălecắrii; pl. descălecắri

descălecáre s. f., g.-d. art. descălecării; pl. descălecări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCĂLECÁRE s. (IST.) (înv.) așezământ. (~ Țării Moldovei.)

DESCĂLECARE s. (IST.) (înv.) așezămînt. (~ Țării Moldovei.)

Intrare: descălecare
descălecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălecare
  • descălecarea
plural
  • descălecări
  • descălecările
genitiv-dativ singular
  • descălecări
  • descălecării
plural
  • descălecări
  • descălecărilor
vocativ singular
plural
descălicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălicare
  • descălicarea
plural
  • descălicări
  • descălicările
genitiv-dativ singular
  • descălicări
  • descălicării
plural
  • descălicări
  • descălicărilor
vocativ singular
plural

descălecare descălicare

  • 1. Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară.
      exemple
      • Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I dă legi poporului său. NEGRUZZI, S. I 271.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi descăleca
    surse: DEX '98 DEX '09