6 definiții pentru descălca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descălca vt [At: DL / Pzi: ~cálc / E: des- + călca] A netezi cute, îndoituri etc. ale unei țesături cu fierul de călcat.

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Pref. des- + călca.

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Des1- + călca.

DESCĂLCÁ, descalc, vb. I. Tranz. (Rar) A desface cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături; a netezi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descălcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descálc, 3 descálcă, 1 pl. descălcắm; conj. prez. 1 sg. să descálc, 3 să descálce

descălcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descálcă

Intrare: descălca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descălca
  • descălcare
  • descălcat
  • descălcatu‑
  • descălcând
  • descălcându‑
singular plural
  • descalcă
  • descălcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descalc
(să)
  • descalc
  • descălcam
  • descălcai
  • descălcasem
a II-a (tu)
  • descalci
(să)
  • descalci
  • descălcai
  • descălcași
  • descălcaseși
a III-a (el, ea)
  • descalcă
(să)
  • descalce
  • descălca
  • descălcă
  • descălcase
plural I (noi)
  • descălcăm
(să)
  • descalcăm
  • descălcam
  • descălcarăm
  • descălcaserăm
  • descălcasem
a II-a (voi)
  • descălcați
(să)
  • descalcați
  • descălcați
  • descălcarăți
  • descălcaserăți
  • descălcaseți
a III-a (ei, ele)
  • descalcă
(să)
  • descalce
  • descălcau
  • descălca
  • descălcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)