6 definiții pentru descălțare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂLȚÁRE, descălțări, s. f. Acțiunea de a (se) descălța și rezultatul ei; descălțat1. – V. descălța.

DESCĂLȚÁRE, descălțări, s. f. Acțiunea de a (se) descălța și rezultatul ei; descălțat1. – V. descălța.

descălțare sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 30/29 / Pl: ări / E: descălța] 1 Scoatere a încălțămintei din picioare Si: descălțat1. 2 (Agr) Scoatere a rădăcinilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descălțáre s. f., g.-d. art. descălțắrii; pl. descălțắri

descălțáre s. f., g.-d. art. descălțării; pl. descălțări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCĂLȚÁRE s. descălțat, scoatere, tragere. (~ pantofilor din picioare.)

DESCĂLȚARE s. descălțat, scoatere. (~ pantofilor din picior.)

Intrare: descălțare
descălțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălțare
  • descălțarea
plural
  • descălțări
  • descălțările
genitiv-dativ singular
  • descălțări
  • descălțării
plural
  • descălțări
  • descălțărilor
vocativ singular
plural

descălțare

etimologie:

  • vezi descălța
    surse: DEX '98 DEX '09