4 definiții pentru descâlcit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCÂLCÍT1, descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci.V. descâlci.

DESCÂLCÍT1, descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci.V. descâlci.

descâlcit1 sn [At: DEX / V: (reg) dis~ / E: descâlci] (Pop) 1-7 Descâlcire (1-7).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descâlcít s. n., pl. descâlcíturi

descâlcít s. n., pl. descâlcíturi

Intrare: descâlcit (s.n.)
descâlcit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descâlcit
  • descâlcitul
  • descâlcitu‑
plural
  • descâlcituri
  • descâlciturile
genitiv-dativ singular
  • descâlcit
  • descâlcitului
plural
  • descâlcituri
  • descâlciturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descâlcit (s.n.)

  • 1. Faptul de a descâlci.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi descâlci
    surse: DEX '98 DEX '09