10 definiții pentru derutant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

derutánt, ~ă a [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 112, 10/2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr déroutant] Care derutează.

DERUTÁNT, -Ă, derutanți, -te, adj. Care derutează. – Din fr. déroutant.

DERUTÁNT, -Ă, derutanți, -te, adj. Care derutează. – Din fr. déroutant.

DERUTÁNT, -Ă, derutanți, -te, adj. (Franțuzism) Care dezorientează, care derutează. Formele... dădeau la iveală un aspect anarhic și derutant. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/2.

DERUTÁNT, -Ă adj. Care derutează. [Pl. -nți, -nte. / cf. fr. déroutant].

DERUTÁNT, -Ă adj. care derutează. (< fr. déroutant)

DERUTÁNT ~tă (~ți, ~te) Care derutează; în stare să deruteze. /<fr. déroutant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

derutánt adj. m., pl. derutánți; f. derutántă, pl. derutánte

derutánt adj. m., pl. derutánți; f. sg. derutántă, pl. derutánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERUTÁNT adj. (livr.) deconcertant. (O veste ~.)

DERUTANT adj. (livr.) deconcertant. (O veste ~.)

Intrare: derutant
derutant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derutant
  • derutantul
  • derutantu‑
  • derutantă
  • derutanta
plural
  • derutanți
  • derutanții
  • derutante
  • derutantele
genitiv-dativ singular
  • derutant
  • derutantului
  • derutante
  • derutantei
plural
  • derutanți
  • derutanților
  • derutante
  • derutantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

derutant

  • 1. Care derutează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: deconcertant un exemplu
    exemple
    • Formele... dădeau la iveală un aspect anarhic și derutant. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/2.
      surse: DLRLC

etimologie: