8 definiții pentru depănat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPĂNÁT1, depănaturi, s. n. Faptul de a depăna; depănare. – V. depăna.

DEPĂNÁT1, depănaturi, s. n. Faptul de a depăna; depănare. – V. depăna.

depănat1 sn [At: ALECSANDRI, T. 966 / V: ghepan~ / E: depăna] 1-12 Depănare (1-12). 13 (Fig; fam) Mustrare.

depănat n. 1. lucrarea de a depana și rezultatul ei; 2. fig. fam. frecuș: las’ pe mine, ți-l iau eu la depănat CR. [V. depănà].

depănát n., pl. urĭ. Acțiunea de a depăna. Fig. Fam. Iaŭ la depănat, iaŭ din scurt, trag un frecuș, mustru.

contról-depănát s. n. (text.) Sectorul de control al depănării corecte a firelor ◊ „Pe tânăra muncitoare I.C. de la control-depănat o întâlnești des pe aici.” Sc. 20 V 61 p. 1 (din control + depănat; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depănát (depănare) s. n., pl. depănáturi

depănát s. n., pl. depănáturi

Intrare: depănat (s.n.)
depănat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănat
  • depănatul
  • depănatu‑
plural
  • depănaturi
  • depănaturile
genitiv-dativ singular
  • depănat
  • depănatului
plural
  • depănaturi
  • depănaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depănat (s.n.)

  • 1. Faptul de a depăna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: depănare

etimologie:

  • vezi depăna
    surse: DEX '98 DEX '09