8 definiții pentru depănat (fapt; -uri)

depănát1 sn [At: ALECSANDRI, T. 966 / V: ghepan~ / E: depăna] 1-12 Depănare (1-12). 13 (Fig; fam) Mustrare.

DEPĂNÁT1, depănaturi, s. n. Faptul de a depăna; depănare. – V. depăna.

DEPĂNÁT1, depănaturi, s. n. Faptul de a depăna; depănare. – V. depăna.

depănát (depănare) s. n., pl. depănáturi

depănát s. n., pl. depănáturi

depănat n. 1. lucrarea de a depana și rezultatul ei; 2. fig. fam. frecuș: las' pe mine, ți-l iau eu la depănat CR. [V. depănà].

depănát n., pl. urĭ. Acțiunea de a depăna. Fig. Fam. Iaŭ la depănat, iaŭ din scurt, trag un frecuș, mustru.

Intrare: depănat (fapt; -uri)
depănat (fapt; -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănat depănatul
plural depănaturi depănaturile
genitiv-dativ singular depănat depănatului
plural depănaturi depănaturilor
vocativ singular
plural