7 definiții pentru depănare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPĂNÁRE, depănări, s. f. Acțiunea de a depăna.V. depăna.

DEPĂNÁRE, depănări, s. f. Acțiunea de a depăna.V. depăna.

depănare sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~nări / E: depăna] 1 Înfășurare a firelor textile dintr-un scul, pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul și grupare a firelor în scul Si: depănat1 (1). 2 (Fig) Mișcare de rotație continuă Si: depănat1 (2). 3-4 Mers mult pe jos (fără rost) Si: depănat1 (3-4). 5-6 Mers rapid Si: depănat1 (5-6). 7 (Fig) Parcurgere a unui drum Si: depănat1 (7). 8 (Fig) Acoperire a câmpului cu brazde de plug Si: depănat1 (8). 9 (Fig) Înșiruire a amintirilor, a gândurilor etc. Si: depănat1 (9). 10 (Fig) Continuare a vieții Si: depănat1 (10). 11-12 (Nob) Îndelungă vorbire (fără rost) Si: depănat1 (11-12). 13 (Fig; fam) Mustrare.

DEPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a depăna.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depănáre (acțiunea de a depăna) s. f., g.-d. art. depănắrii; pl. depănắri

depănáre s. f., g.-d. art. depănării; pl. depănări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPĂNÁRE s. (TEXT.) înfășurare. (~ a firului pe mosor.)

DEPĂNARE s. înfășurare. (~ a firului pe mosor.)

Intrare: depănare
depănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănare
  • depănarea
plural
  • depănări
  • depănările
genitiv-dativ singular
  • depănări
  • depănării
plural
  • depănări
  • depănărilor
vocativ singular
plural

depănare

  • 1. Acțiunea de a depăna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfășurare

etimologie:

  • vezi depăna
    surse: DEX '98 DEX '09