9 definiții pentru depănătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPĂNĂTOÁRE, depănători, s. f. Dispozitiv pe care sînt așezate sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi; (în ind. casnică) unealtă simplă pe care e pus tortul cînd se deapănă; vîrtelniță.

DEPĂNĂTOÁRE ~óri f. 1) Mașină de depănat. 2) Dispozitiv pe care se instalează sculurile (la mașina de depănat). /a depăna + suf. ~ătoare

depănătoare f. unealtă de depănat, vârtelniță.

depănătóare f., pl. orĭ. Vîrtelniță, mașină care ține ața pe care o depenĭ.

vîrtélniță și (Mold. sud și) vîrténiță f., pl. e (nsl. vretenica, macara, bg. vŭrtel, frigare, d. vŭrtĭy, învîrtesc). Unealtă de depănat, numită și depănătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depănătoáre2 (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri

depănătoáre (instrument) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPĂNĂTOÁRE s. (TEXT.) vârtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfârlează. (~ pentru firele de lână.)

DEPĂNĂTOARE s. vîrtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfîrlează. (~ pentru firele de lînă.)

Intrare: depănătoare
depănătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarea
plural
  • depănători
  • depănătorile
genitiv-dativ singular
  • depănători
  • depănătorii
plural
  • depănători
  • depănătorilor
vocativ singular
plural