denudație sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: fr dénudation, lat denudatio] 1 Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase Si: denudare (3). 2 Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit Si: denudare (4).

DENUDAȚIE, denudații, s. f. Acțiunea de dezagregare și transport a rocilor care alcătuiesc scoarța terestră, sub influența agenților externi.

DENUDAȚIE s.f. Denudare. ♦ Acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. ♦ Starea unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. [Gen. -iei, var. denudațiune s.f. / cf. fr. dénudation].

DENUDAȚIE s. f. 1. denudare. 2. acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. 2. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit. (< fr. dénudation, lat. denudatio)

DENUDAȚIE ~i f. geol. Proces de dezagregare și de transformare a rocilor, cauzat de agenți naturali externi. [Art. denudația; G.-D. denudației; Sil. -ți-e] /<fr. dénudation, lat. denudatio, ~onis

DENUDAȚIUNE s.f. v. denudație.

denudație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. denudația (desp. -ți-a), g.-d. art. denudației; pl. denudații, art. denudațiile (desp. -ți-i-)

denudație (-ți-e) s. f., art. denudația (-ți-a), g.-d. art. denudației; pl. denudații, art. denudațiile (-ți-i-)

denudație s. f. (sil. -ți-e), art. denudația (sil. -ți-a), g.-d. art. denudației; pl. denudații, art. denudațiile (sil. -ți-i-)

denudație, (engl.= denudation) totalitatea proceselor de nivelare a reliefului sub acțiunea forțelor exogene, prin care materialul dezagregat și alterat este erodat din zonele înalte (culmi și versanți) și transportat în zone depresionare (văi, baz. ma-rine etc.). Alteori, prin d. se înțelege procesul de îndepărtare a scoarței de alterare, de descopertare a rocilor „in situ”.

DENUDAȚIE s. v. denudare.

DENUDAȚIE s. (GEOGR.) denudare. (~ dealului.)