dentistică sf [At: BUL. FIL. IV, 112 / Pl: ~ici / E: dentist + -ică] Specialitate a medicinei care se ocupă cu bolile și cu îngrijirea dinților Si: stomatologie.

* DENTISTICĂ sf. Arta dentistului, chirurgie dentară.

DENTISTICĂ s. f. Specialitate a medicinei, care se ocupă cu bolile și îngrijirea dinților; stomatologie.

DENTISTICĂ s.f. Stomatologie. [Gen. -iei. / < dentist + -ică].

DENTISTICĂ s. f. stomatologie. (< dent- + -istică)

DENTISTICĂ f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor cavității bucale și ale dinților; stomatologie. /dentist + suf. ~ică

dentistică s. f., g.-d. art. dentisticii

dentistică s. f., g.-d. art. dentisticii

dentistică s. f., g.-d. art. dentisticii

DENTISTICĂ s. v. stomatologie.

DENTISTICĂ s. (MED.) stomatologie.