7 definiții pentru denticul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.

dentícul sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr denticule] Element decorativ în relief, de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor.

DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule].

DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule)

DENTÍCUL ~e n. 1) Dinte foarte mic. 2) Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. /<fr. denticule


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: denticul
denticul1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denticul
  • denticulul
  • denticulu‑
plural
  • denticule
  • denticulele
genitiv-dativ singular
  • denticul
  • denticulului
plural
  • denticule
  • denticulelor
vocativ singular
plural
denticul2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denticul
  • denticulul
  • denticulu‑
plural
  • denticuli
  • denticulii
genitiv-dativ singular
  • denticul
  • denticulului
plural
  • denticuli
  • denticulilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denticul

  • 1. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Dinte foarte mic.
    surse: DN

etimologie: