4 definiții pentru delăsător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELĂSĂTÓR, -OÁRE, delăsători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. – Delăsa + suf. -tor.

DELĂSĂTÓR, -OÁRE, delăsători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. – Delăsa + suf. -tor.

delăsător, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: delăsa + -tor] 1-6 (Persoană) care se delasă (2-4) Si: indolent, neglijent, (pop) lăsător, (înv) degrijitor.

DELĂSĂTOR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care se delasă; neglijent, indolent. (< delăsa + -tor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*delăsătór adj. m., s. m., pl. delăsătóri; adj. f., s. f. delăsătoáre, pl. delăsătoáre

Intrare: delăsător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delăsător
  • delăsătorul
  • delăsătoru‑
plural
  • delăsători
  • delăsătorii
genitiv-dativ singular
  • delăsător
  • delăsătorului
plural
  • delăsători
  • delăsătorilor
vocativ singular
  • delăsătorule
plural
  • delăsătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delăsător, -oare delăsătoare delăsător (2)

etimologie:

  • Delăsa + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN