8 definiții pentru deist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEÍST, -Ă, deiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține deismul, privitor la deism. 2. S. m. și f. Adept al deismului. – Din fr. déiste.

DEÍST, -Ă, deiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține deismul, privitor la deism. 2. S. m. și f. Adept al deismului. – Din fr. déiste.

deíst, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: de-ist / Pl: ~iști, ~e / E: fr déiste] 1-4 smf, a (Adept) al deismului (1-2). 5-6 a Privitor la deism (1-2) Si: deistic (3-4). 7-8 a De deism (1-2) Si: deistic (5-6).

DEÍST, -Ă adj. Referitor la deism. // s.m. și f. Adept, susținător al deismului. [< fr. déiste].

DEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al deismului. (< fr. déiste)

DEÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al deismului. [Sil. de-ist] /<fr. déiste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deíst adj. m., s. m., pl. deíști; adj. f., s. f. deístă, pl. deíste

deíst adj. m., s. m., pl. deíști; f. sg. deístă, pl. deíste

Intrare: deist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deist
  • deistul
  • deistu‑
plural
  • deiști
  • deiștii
genitiv-dativ singular
  • deist
  • deistului
plural
  • deiști
  • deiștilor
vocativ singular
  • deistule
  • deiste
plural
  • deiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deist, -ă (persoană) deistă

  • 1. Adept al deismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: