8 definiții pentru deictic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEÍCTIC, -Ă, deictici, -ce, adj. Care arată, care demonstrează, care întărește un sens. – Din fr. déictique.

DEÍCTIC, -Ă, deictici, -ce, adj. Care arată, care demonstrează, care întărește un sens. – Din fr. déictique.

deictic, ~ă [At: SCL 1959, 490 / P: de-ic~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr déictique] (Grm) 1-2 sn, a (Cuvânt) care arată spre ceva. 3-4 sn, a (Cuvânt) care demonstrează ceva. 5-6 sn, a (Cuvânt) care întărește un sens.

DEÍCTIC, -Ă adj. (gram.) Care arată, demonstrează; care întărește un sens. [Pron. de-ic-. / < fr. déictique, lat. deicticus, cf. gr. deiktikos – demonstrativ].

DEÍCTIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care arată, demonstrează; care întărește un sens. (< fr. déictique)

DEÍCTIC ~că (~ci, ~ce) (despre elemente de limbă) Care întărește un sens. /<fr. déictique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deíctic1 adj. m., pl. deíctici; f. deíctică, pl. deíctice

deíctic adj. m., pl. deíctici; f. sg. deíctică, pl. deíctice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEÍCTIC, -Ă adj. (< fr. déictique, lat. deicticus, cf. gr. deiktikos – demonstrativ): în sintagma particulă deictică (v.).

Intrare: deictic (adj.)
deictic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deictic
  • deicticul
  • deicticu‑
  • deictică
  • deictica
plural
  • deictici
  • deicticii
  • deictice
  • deicticele
genitiv-dativ singular
  • deictic
  • deicticului
  • deictice
  • deicticei
plural
  • deictici
  • deicticilor
  • deictice
  • deicticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deictic

  • 1. (Cuvânt) care arată, care demonstrează, care întărește un sens.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: