degradator, ~oare [At: FILIMON, O. I, 346 / V: (Iuz) ~oriu, (Iuz) ~rădăt~, ~rădătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr dégradateur] 1-2 smf, a (Persoană) care dezonorează pe cineva. 3-4 smf, a (Persoană) care pune pe cineva în mod nemeritat într-o situație inferioară. 5-6 smf, a (Persoană) care disprețuiește pe cineva. 7-12 smf, a (Persoană) care deposedează pe cineva (de un rang social sau) de un titlu (trecându-l la un rang mai mic). 13-14 smf, a (Mil) (Persoană) care pedepsește pe cineva prin luarea gradului. 15-18 smf, a (Persoană) care face pe cineva să decadă (moral sau) material. 19-22 a Care face un sistem tehnic, un obiect, un material să-și piardă (însușirile sau) aspectul inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată. 23 a (D. agenți fizici) Care face un teren să-și piardă fertilitatea. 24-25 a Care face (lumina sau) sunetul să-și piardă intensitatea. 26 a Care decolorează. 27 sn Hârtie neagră, folosită în tehnica fotografică, decupată astfel, încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi, la copierea filmului. 28 a (Îvr) Dezonorat.

DEGRADATÓR, -OÁRE adj. Degradant. // s.n. (Fot.) Hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. [Cf. fr. dégradateur].

DEGRADATÓR, -OÁRE I. adj. degradant. II. s. n. (fot.) hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. (< fr. dégradateur)

degradatoriu, ~ie smf, a vz degradator

degradatór² (de-gra-) s. n., pl. degradatoáre

degradatór s. n. (sil. -gra-), pl. degradatoáre