8 definiții pentru defoliere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFOLIERE, defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – V. defolia.
DEFOLIERE, defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – V. defolia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
defoliere sf [At: DER / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: defolia] Pierdere a frunzelor de către plante Si: defoliație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFOLIERE s.f. Defoliație. [< defolia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
defoliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. defolierii; pl. defolieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
defoliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. defolierii; pl. defolieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
defoliere s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. defolierii; pl. defolieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEFOLIERE s. v. desfrunzire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEFOLIERE s. defoliație, desfrunzire, (fig.) despuiere. (~ unui stejar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -li-e-re
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
defoliere, defolierisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a defolia. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: defoliație desfrunzire
etimologie:
- defolia DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.