6 definiții pentru deflector (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLECTOR, -OARE, deflectori, -oare,[1] s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur. modificată

  1. Am adăugat formele de feminin singular și masculin plural pentru sensul II. gall

DEFLECTOR, -OARE, deflectori, -oare,[1] s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur. modificată

deflector, ~oare [At: SANIELEVICI, R. 115 / Pl: ~oare / E: fr déflecteur] 1 a Care servește la producerea deflexiunii. 2 sn Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent fluid. 3 sn Dispozitiv utilizat la ventilația naturală în încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului.

DEFLECTÓR, -OÁRE I. adj. care servește la producerea deflexiunii. II. s. n. 1. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere. 2. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi. 3. instrument pentru compensarea compasului magnetic. (< fr. déflecteur)

DEFLECTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care produce deflexiune; producător de deflexiune. /<fr. déflecteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deflectór1 (de-flec-) adj. m., pl. deflectóri; f. sg. și pl. deflectoáre

deflectór adj. m. (sil. -flec-), pl. deflectóri; f. sg. și pl. deflectoáre

Intrare: deflector (adj.)
deflector1 (adj.) adjectiv
  • silabație: de-flec-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflector
  • deflectorul
  • deflectoru‑
  • deflectoare
  • deflectoarea
plural
  • deflectori
  • deflectorii
  • deflectoare
  • deflectoarele
genitiv-dativ singular
  • deflector
  • deflectorului
  • deflectoare
  • deflectoarei
plural
  • deflectori
  • deflectorilor
  • deflectoare
  • deflectoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deflector (adj.)

  • 1. Care servește în producerea deflexiunii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: