8 definiții pentru deflector (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLECTOR, -OARE, deflectori, -oare,[1] s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur. modificată

  1. Am adăugat formele de feminin singular și masculin plural pentru sensul II. gall

DEFLECTOR, -OARE, deflectori, -oare,[1] s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur. modificată

deflector, ~oare [At: SANIELEVICI, R. 115 / Pl: ~oare / E: fr déflecteur] 1 a Care servește la producerea deflexiunii. 2 sn Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent fluid. 3 sn Dispozitiv utilizat la ventilația naturală în încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului.

DEFLECTÓR, deflectoare, s. n. Piesă sau dispozitiv care abate o vînă de fluid din direcția inițială de curgere.

DEFLECTÓR s.n. 1. (Fiz.) Dispozitiv cu care se deviază un fluid sau un flux electronic din direcția în care curge. ♦ Dispozitiv din instalațiile de ventilație care servește la evacuarea aerului viciat din încăperi. 2. Instrument pentru compensarea compasului magnetic. [< fr. déflecteur].

DEFLECTÓR, -OÁRE I. adj. care servește la producerea deflexiunii. II. s. n. 1. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere. 2. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi. 3. instrument pentru compensarea compasului magnetic. (< fr. déflecteur)

DEFLECTÓR2 ~oáre n. 1) Dispozitiv pentru deflexiune. 2) Sistem de ventilare naturală a clădirilor. /<fr. déflecteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deflectór2 (de-flec-) s. n., pl. deflectoáre

deflectór s. n. (sil. -flec-), pl. deflectoáre

Intrare: deflector (s.n.)
deflector2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: de-flec-tor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflector
  • deflectorul
  • deflectoru‑
plural
  • deflectoare
  • deflectoarele
genitiv-dativ singular
  • deflector
  • deflectorului
plural
  • deflectoare
  • deflectoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deflector (s.n.)

  • 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Instrument pentru compensarea compasului magnetic.
    surse: DN

etimologie: