6 definiții pentru dedicare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDICÁRE, dedicări, s. f. Acțiunea de a (se) dedica.V. dedica.

DEDICÁRE, dedicări, s. f. Acțiunea de a (se) dedica.V. dedica.

dedicare sf [At: LĂZĂRESCU, S. 5/10 / Pl: ~cări / E: dedica] 1-2 Închinare cuiva de către autor a unei opere, în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: dediare (1-2), dediat1 (1-2), dedicat1 (1-2), dedicăluire (1-2), dedicăluit1 (1-2). 3 (Înv) Hărăzire. 4 Consacrare unui cult, unei divinități, unui sfânt etc., a unui templu, a unei biserici Si: dediare (3), dediat1 (3), dedicat1 (4), dedicăluire (4), dedicăluit1 (3). 5 Sfințire prin slujbă religioasă a unei biserici Si: dediare (5), dediat1 (5), dedicat1 (5), dedicăluire (5), dedicăluit1 (5). 6-7 Consacrare (unei idei sau) unei activități Si: dediare (6-7), dediat1 (6-7), dedicat1 (6-7), dedicăluire (6-7), dedicăluit1 (6-7). 8 (Îvr) Punere sub protecția dumnezeiască Si: dediare (8), dediat1 (8), dedicat1 (8), dedicăluire (8), dedicăluit1 (8). 9 (Îvr) Sacrificare. 10 (Rar) Destinare. 11-12 (Înv) Dedicație (1-2).

DEDICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dedica. [< dedica].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dedicáre s. f., pl. dedicări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEDICÁRE s. v. consacrare.

DEDICARE s. consacrare, destinare, devotare, închinare. (~ vieții sale unei cauze nobile.)

Intrare: dedicare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedicare
  • dedicarea
plural
  • dedicări
  • dedicările
genitiv-dativ singular
  • dedicări
  • dedicării
plural
  • dedicări
  • dedicărilor
vocativ singular
plural

dedicare

  • 1. Acțiunea de a (se) dedica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: consacrare

etimologie:

  • vezi dedica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN