dedicare sf [At: LĂZĂRESCU, S. 5/10 / Pl: ~cări / E: dedica] 1-2 Închinare cuiva de către autor a unei opere, în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: dediare (1-2), dediat¹ (1-2), dedicat¹ (1-2), dedicăluire (1-2), dedicăluit¹ (1-2). 3 (Înv) Hărăzire. 4 Consacrare unui cult, unei divinități, unui sfânt etc., a unui templu, a unei biserici Si: dediare (3), dediat¹ (3), dedicat¹ (4), dedicăluire (4), dedicăluit¹ (3). 5 Sfințire prin slujbă religioasă a unei biserici Si: dediare (5), dediat¹ (5), dedicat¹ (5), dedicăluire (5), dedicăluit¹ (5). 6-7 Consacrare (unei idei sau) unei activități Si: dediare (6-7), dediat¹ (6-7), dedicat¹ (6-7), dedicăluire (6-7), dedicăluit¹ (6-7). 8 (Îvr) Punere sub protecția dumnezeiască Si: dediare (8), dediat¹ (8), dedicat¹ (8), dedicăluire (8), dedicăluit¹ (8). 9 (Îvr) Sacrificare. 10 (Rar) Destinare. 11-12 (Înv) Dedicație (1-2).

DEDICARE s.f. Acțiunea de a (se) dedica. [< dedica].

dedicare s. f., pl. dedicări

DEDICARE s. v. consacrare.

DEDICARE s. consacrare, destinare, devotare, închinare. (~ vieții sale unei cauze nobile.)