DECORTICARE, decorticări, s. f. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. ♦ Curățare de scoarță a arborilor pentru distrugerea insectelor dăunătoare și a ouălor lor. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a unui organ de învelișul său fîbros, normal sau patologic. – V. decortica.

decorticare sf [At: DLR / Pl: ~cări / E: decortica] 1 Înlăturare a cortexului boabelor de cereale, anumitor fructe etc. pentru a le face comestibile Si: decorticat¹ (1), decorticație (1), descojire. 2 Curățare de scoarță a arborilor pentru îndepărtarea insectelor sau a ouălor de insecte vătămătoare Si: decorticat¹ (2), decorticație (2), descojire. 3 (Med) Înlăturare (totală sau parțială) a membranei care învelește un organ, prin mijloace chirurgicale Si: decorticat¹ (3), decorticație (3), descojire.

DECORTICARE, decorticări, s. f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a părții corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica.

DECORTICARE s. f. (În industria alimentară) Operație de curățire a cojii grăunțelor pentru a putea fi consumate. Decorticarea orezului. ♦ (Hort.) Operație de curățire a scoarței arborilor cu scopul de a stîrpi insectele vătămătoare și ouăle lor. ♦ (Med.) Operație de înlăturare a unei membrane îngroșate care învelește un organ. Decorticarea rinichiului.

DECORTICARE s.f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. [< decortica].

*decorticațiúne f. (lat. decorticátio, -ónis). Acțiunea de a decortica. – Și -áție și -are.

decorticare s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări

decorticare s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări

decorticare s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări

DECORTICARE s. decorticație. (~ orezului.)

DECORTICARE s. decorticație. (~ orezului.)