decontaminare sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: decontamina] Eliminare a radioactivității nocive prin îndepărtarea materialelor radioactive aflate în încăperi, pe obiecte etc.

DECONTAMINARE s.f. Acțiunea de a decontamina. ♦ Înlăturare a unui factor contaminant. ♦ Îndepărtare a activității nocive a corpurilor contaminate cu substanțe radioactive; dezactivare. [< decontamina, după fr. décontamination].

decontaminare s. f. (fiz.) Acțiunea de înlăturare a unui factor contaminant ◊ „Din motive care nu au fost încă dezvăluite, apa radioactivă de la centrala nucleară Waterford din Connecticut a fost dirijată spre locurile de deversare obișnuite, în loc să fie îndreptată spre bazinul de decontaminare.” R.l. 3 IV 75 p. 6. ◊ „De asemenea, 900 de militari, specialiști în decontaminări radioactive au venit în atol și lucrează în echipe, câte 12 ore pe zi.” R.l. 23 XI 78 p. 6. ◊ „Decontaminarea reactorului accidentat al centralei nucleare de la Three Mile Island va dura conform declarațiilor oficiale aproximativ trei ani.” R.l. 19 VII 79 p. 6; v. și cordon sanitar (din des- + contaminare; cf. fr. décontamination; PR 1961; DT; DEX, DN3)

decontaminare s. f., g.-d. art. decontaminării; pl. decontaminări

decontaminare s. f., g.-d. art. decontaminării; pl. decontaminări

decontaminare s. f. → contaminare

DECONTAMINÁRE (după fr. décontamination) s. f. 1. Înlătura a agenților nocivi sau contagioși din mediul înconjurător. ◊ D. radioactivă = eliminare a radioactivității nocive prin îndepărtarea (spălare, filtrare etc.) materialelor radioactive (pulberi, picături etc.) aflate în încăperi, pe obiecte etc. 2. Îndepărtare (la temperaturi foarte scăzute) a tuturor microorganismelor din interiorul vehiculelor spațiale, care urmează să fie lansate în spațiul cosmic sau să fie readuse pe Pământ, în vederea păstrării echilibrului ecologic.