opțiuni
  • info

9 definiții pentru deconcertat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Livr.) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta.

deconcertat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconcerta] (Liv) Deconcertare.

deconcertat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: deconcerta] (Liv) Tulburat.

DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta.

DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, zăpăcit, descumpănit. Bine, dar Grigoriță e în divorț cu ea, Miroane! obiectă d-na Constantinescu deconcertată. REBREANU, R. I 254.

DECONCERTAT, -Ă adj. Tulburat, dezorientat, năucit. [Cf. fr. déconcerté].

DECONCERTAT, -Ă adj. tulburat, dezorientat, perplex. (< fr. déconcerté)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECONCERTAT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.

deconcertat adj. v. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. ÎNCURCAT. NEDUMERIT. PERPLEX. ZĂPĂCIT.

Intrare: deconcertat
deconcertat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deconcertat
  • deconcertatul
  • deconcertatu‑
  • deconcertată
  • deconcertata
plural
  • deconcertați
  • deconcertații
  • deconcertate
  • deconcertatele
genitiv-dativ singular
  • deconcertat
  • deconcertatului
  • deconcertate
  • deconcertatei
plural
  • deconcertați
  • deconcertaților
  • deconcertate
  • deconcertatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deconcertat, deconcertatăadjectiv

etimologie:
  • vezi deconcerta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.