6 definiții pentru declasată
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECLASAT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – V. declasa. Cf. fr. declassé.
DECLASAT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – Din fr. declassé.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECLASAT, -Ă, declasați, -te, adj. (Despre persoane) 1. Decăzut din punct de vedere moral, degradat. Elemente declasate. 2. Ieșit din rîndurile clasei sociale din care făcea parte. (Substantivat) [Luca] se dovedește a fi un șarlatan vagabond, vînzător de minciuni, fricos și gata să facă pe placul oricui, singurul cu adevărat «decăzut» din declasații piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLASAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decăzut sub raport moral și social. [Cf. fr. déclassé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLASAT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut sub raport moral și social. (< fr. déclassé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*declasát, -ă adj. și s. (fr. déclassé). Căzut din clasa orĭ din pozițiunea luĭ socială, corupt, vițios.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: de-cla-
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
declasat, declasațisubstantiv masculin declasată, declasatesubstantiv feminin declasat, declasatăadjectiv
-
- Elemente declasate. DLRLC
- [Luca] se dovedește a fi un șarlatan vagabond, vînzător de minciuni, fricos și gata să facă pe placul oricui, singurul cu adevărat «decăzut» din declasații piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4. DLRLC
-
etimologie:
- declasa DEX '09
- declassé DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.