7 definiții pentru declanșator (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECLANȘATOR, -OARE, declanșatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care declanșează. 2. S. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. [Pl. și: (m.) declanșatori] – Declanșa + suf. -tor.
declanșator, ~oare [At: AGROTEHNICA, I, 375 / Pl: ~i, ~oare / E: declanșa + -tor] 1-3 a Care determină declanșarea (1-2, 4). 4 sn Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor Si: declanșor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLANȘATOR, -OARE I. adj. care declanșează. II. s. n. dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor. (< declanșa + -tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
declanșator1 (desp. de-clan-) adj. m., pl. declanșatori; f. sg. și pl. declanșatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*declanșator1 (de-clan-) adj. m., pl. declanșatori; f. sg. și pl. declanșatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
declanșator adj. m., pl. declanșatori; f. sg. și pl. declanșatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
- silabație: de-clan-
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
declanșator, declanșatoareadjectiv
- 1. Care declanșează. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- Declanșa + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 MDN '00