8 definiții pentru decapitare

decapitáre sf [At: NEGULICI / Pl: ~tắri / E: decapita] 1-2 (Ucidere sau) execuție prin tăierea capului, ca urmare a unei pedepse Si: decapitat1 (1-2), (înv) decapitație (1-2), (îvp) descăpățânare, ghilotinare.

DECAPITÁRE, decapitări, s. f. Acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitație. – V. decapita.

DECAPITÁRE, decapitări, s. f. Acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitație. – V. decapita.

DECAPITÁRE, decapitări, s. f. Acțiunea de a decapita.

decapitáre (acțiunea de a decapita) s. f., g.-d. art. decapitắrii; pl. decapitắri

decapitáre s. f., g.-d. art. decapitării; pl. decapitări

DECAPITÁRE s.f. Acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitație. [< decapita].

*decapitațiúne f. (d. a decapita). Acțiunea de a decapita. – Și -áție, dar mai des -áre.

Intrare: decapitare
decapitare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decapitare decapitarea
plural decapitări decapitările
genitiv-dativ singular decapitări decapitării
plural decapitări decapitărilor
vocativ singular
plural