3 definiții pentru debruiere
Explicative DEX
DEBRUIA vb. I. tr., refl. 1. (Franțuzism) A ieși din încurcătură; a (se) descurca. 2. A înlătura un bruiaj. [Pron. -bru-ia, p. i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. débrouiller].
DEBRUIA vb. tr., refl. 1. a ieși din încurcătură; a (se) descurca. 2. a înlătura un bruiaj. (< fr. débrouiller)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
debruia vb., ind. prez.3 sg. debruiază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: debruiere
debruiere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
debruiat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)