4 definiții pentru debavurator (unealtă)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
debavurator [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: debavura + -tor] 1 sn Unealtă folosită la debavurare. 2 sm Muncitor specializat în îndepărtarea prin ștanțare, dăltuire, polizare, a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.
DEBAVURATOR s.n. Unealtă folosită la debavurare. [< debavura + -tor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBAVURATOR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
debavurator s. n., pl. debavuratoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: debavurator (unealtă)
debavurator1 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
debavurator, debavuratoaresubstantiv neutru
- 1. Unealtă folosită la debavurare. DN
etimologie:
- debavura + -tor DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.