4 definiții pentru debavurator (unealtă; -oare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

debavuratór [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: debavura + -tor] 1 sn Unealtă folosită la debavurare. 2 sm Muncitor specializat în îndepărtarea prin ștanțare, dăltuire, polizare, a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.

DEBAVURATÓR s.n. Unealtă folosită la debavurare. [< debavura + -tor].

DEBAVURATÓR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debavuratór s. n., pl. debavuratoáre

Intrare: debavurator (unealtă; -oare)
debavurator (unealtă; -oare) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debavurator
  • debavuratorul
  • debavuratoru‑
plural
  • debavuratoare
  • debavuratoarele
genitiv-dativ singular
  • debavurator
  • debavuratorului
plural
  • debavuratoare
  • debavuratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)