opțiuni
  • info

2 definiții pentru debavurator (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

debavurator [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: debavura + -tor] 1 sn Unealtă folosită la debavurare. 2 sm Muncitor specializat în îndepărtarea prin ștanțare, dăltuire, polizare, a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debavurator s. m., pl. debavuratori

Intrare: debavurator (persoană)
debavurator2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debavurator
  • debavuratorul
  • debavuratoru‑
plural
  • debavuratori
  • debavuratorii
genitiv-dativ singular
  • debavurator
  • debavuratorului
plural
  • debavuratori
  • debavuratorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debavurator, debavuratorisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor specializat în îndepărtarea prin ștanțare, dăltuire, polizare, a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. MDA2
etimologie:
  • debavura + -tor MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.