6 definiții pentru debavurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

debavurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: debavura] Îndepărtare a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. prin ștanțare, dăltuire, polizare.

DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debavuráre s. f., g.-d. art. debavurắrii; pl. debavurắri

DEBAVURÁRE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].

debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEBAVURÁRE (< de4 + bavură) s. f. Operație de îndepărtare prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.

Intrare: debavurare
debavurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debavurare
  • debavurarea
plural
  • debavurări
  • debavurările
genitiv-dativ singular
  • debavurări
  • debavurării
plural
  • debavurări
  • debavurărilor
vocativ singular
plural