7 definiții pentru debavurare

debavurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: debavura] Îndepărtare a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. prin ștanțare, dăltuire, polizare.

DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

debavuráre s. f., g.-d. art. debavurắrii; pl. debavurắri

debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări

DEBAVURÁRE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEBAVURÁRE (< de4 + bavură) s. f. Operație de îndepărtare prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.

Intrare: debavurare
debavurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debavurare debavurarea
plural debavurări debavurările
genitiv-dativ singular debavurări debavurării
plural debavurări debavurărilor
vocativ singular
plural