9 definiții pentru debavura
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. – Pref. de- + bavură.
debavura vt [At: DEX / Pzi: ~rez / E: des- + bavură] A îndepărta, bavura de pe piese matrițate, turnate, laminate prin ștanțare, dăltuire, polizare. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des1- + bavură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEBAVURÁ ~éz tranz. (piese metalice matrițate, turnate sau laminate) A curăța de bavuri (prin diferite operații). /des- + bavură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
debavura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debavurez, 3 debavurează; conj. prez. 1 sg. să debavurez, 3 să debavureze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
debavura (a ~) vb., ind. prez. 3 debavurează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debavurá vb., ind. prez. 1 sg. debavuréz, 3 sg. și pl. debavureáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
debavura, debavurezverb
- 1. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. DEX '09 DN
etimologie:
- Prefix de- + bavură. DEX '09 DN