7 definiții pentru deambulatoriu (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în formă semicirculară, aflat în spatele altarului unei biserici romano-catolice sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire.

deambulatoriu, ~ie [At: DEX / P: de-am~ / Pl: ~ii / E: fr déambulatoire] (Liv) 1 a Referitor la plimbare. 2 a De plimbare. 3 sn Galerie semicirculară a unei biserici catolice, situată între altar și absidă.

DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire.

DEAMBULATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care este în legătură cu plimbarea, de plimbare. // s.n. Galerie semicirculară a unei biserici, situată între altar și absidă. [Pron. de-am...-riu. / < fr. déambulatoire].

DEAMBULATÓRIU, -IE I. adj. de plimbare. II. s. n. galerie semicirculară a unei biserici catolice, între altar și absidă. (< fr. déambulatoire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deambulatóriu1 [riu pron. rĭu] (de-am-) adj. m., f. deambulatórie (-ri-e); pl. m. și f. deambulatórii

deambulatóriu adj. (sil. de-am-) → ambulatoriu

Intrare: deambulatoriu (adj.)
deambulatoriu1 (adj.) adjectiv
  • silabație: de-am- info
  • pronunție: deambulatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deambulatoriu
  • deambulatoriul
  • deambulatoriu‑
  • deambulatorie
  • deambulatoria
plural
  • deambulatorii
  • deambulatoriii
  • deambulatorii
  • deambulatoriile
genitiv-dativ singular
  • deambulatoriu
  • deambulatoriului
  • deambulatorii
  • deambulatoriei
plural
  • deambulatorii
  • deambulatoriilor
  • deambulatorii
  • deambulatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deambulatoriu (adj.)

  • 1. rar De plimbare, care este în legătură cu plimbarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: