3 definiții pentru deambula
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEAMBULA vb. intr. a merge fără un scop precis, după propria fantezie sau poftă, a rătăci. (< fr. déambuler)
deambula vb. I (franțuzism) A rătăci ◊ „În «Marile iubiri», aproape fiecare nou capitol are în centru un personaj (sugerat la un moment dat) care vegetează sau, mai des, deambulează pradă impresiilor sale obscure smulse dintr-o realitate subiectivizată [...]” R.lit. 23 II 78 p. 9 (din fr. déambuler)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deambula vb. (sil. de-am-), ind. prez. 1 sg. deambulez, 3 sg. și pl. deambulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: deambula
- silabație: de-am-
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
deambula, deambulezverb
- 1. A merge fără un scop precis, după propria fantezie sau poftă. MDN '00sinonime: rătăci
etimologie:
- déambuler MDN '00