5 definiții pentru deșteptat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘTEPTÁT s. n. Deșteptare. – V. deștepta.

DEȘTEPTÁT s. n. Deșteptare. – V. deștepta.

deșteptat1 sn [At: CARAGIALE, O. II, 213 / Pl: ~uri / E: deștepta] 1-9 Deșteptare (1-2, 4-9, 11).

DEȘTEPTÁT s. n. Faptul de a se deștepta din somn; (concretizat) momentul deșteptării. Pe la deșteptatul rîndunicilor. CARAGIALE, S. N. 205.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: deșteptat (s.n.)
deșteptat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșteptat
  • deșteptatul
  • deșteptatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • deșteptat
  • deșteptatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșteptat (s.n.)

etimologie:

  • vezi deștepta
    surse: DEX '98 DEX '09