7 definiții pentru dantelat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. – V. dantela.
DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. – V. dantela.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dantelat, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: dantela] 1 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este împodobit cu dantelă (1). 2 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este confecționat din dantelă (1) Si: (reg) spițărat. 3 (Pan) Care prezintă neregularități (crestături, sinuozități sau ornamente) ce dau aspectul unei dantele (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. Trandafir veșted pe evantaiul dantelat al miresei. ISAC, O. 82. ♦ Cu marginile dințate ca o dantelă. La dreapta, apropiată, mărită încă, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de stîncă dantelată. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. În cel palat de marmoră antică... Opt mari ferești, ogive dantelate. ALECSANDRI, P. III 263.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dantelat a. cu dantelure: ogive dantelate AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*dantelát, -ă adj. (fr. dentelé). În formă de dantelă. Dințat: foile de cucută-s dantelate, nourĭ dantelați.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DANTELAT adj. (reg.) spițărat. (Batistă ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DANTELAT adj. (reg.) spițărat. (Batistă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
dantelat, dantelatăadjectiv
- 1. Împodobit cu dantelă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spițărat
- Trandafir veșted pe evantaiul dantelat al miresei. ISAC, O. 82. DLRLC
- 1.1. Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La dreapta, apropiată, mărită încă, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de stîncă dantelată. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. DLRLC
- În cel palat de marmoră antică... Opt mari ferești, ogive dantelate. ALECSANDRI, P. III 263. DLRLC
-
-
etimologie:
- dantela DEX '98 DEX '09