DALMATICĂ, dalmatici, s. f. 1. Tunică romană albă cu margini de purpură. 2. Mantie de ceremonie purtată de regii Franței. 3. Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. – Din lat. dalmatica, fr. dalmatique.

dalmatică sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ice, (rar) ~ici / E: lat dalmatica] 1 Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. 2 Tunică romană albă, cu margini de purpură (purtată de împărați). 3 Manta specială de ceremonie purtată, în Evul Mediu, de regii Franței.

DALMATICĂ s.f. 1. Mantie albă, cu margini de purpură, purtată de împărații romani. 2. Mantie specială a regilor Franței. 3. Veșmînt liturgic catolic, cu mîneci scurte, purtat de diaconi. [Gen. -cii. / < lat. dalmatica (vestis), cf. fr. dalmatique].

DALMATICĂ s. f. 1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani. 2. mantie de ceremonie a regilor Franței. 3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi. 4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă. (< lat. dalmatica, fr. dalmatique)

*dalmátică f., pl. e și ĭ (lat. dalmatica, adică „din Dalmația”). Tunica albă a împăraților romanĭ. Veșmîntu alb fără mînicĭ al diaconilor, sub-diaconilor și episcopilor catolicĭ cînd oficiază.

dalmatică (haină) s. f., g.-d. art. dalmaticii; pl. dalmatici

dalmatică (haină) s. f., g.-d. art. dalmaticii; pl. dalmatici

dalmatică (haină) s. f., g.-d. art. dalmaticii; pl. dalmatici