dabilă² sf [At: DM / V: (reg) ~bul~, doa~,^[1] dob~^[2] / Pl: ~le / E: mg debella] (Trs; Mol) 1 Persoană mare, grasă și leneșă, lipsită de inteligență. 2 Casă urâtă.

DABILĂ, dabile, s. f. (Reg.) Femeie grasă, leneșă și prostănacă. – Magh. debella.

dabilă f. 1. od. dare, impozit; 2. azi, mârțoagă. [Ung. DEBELLA; pentru raportul logic, cf. gloabă].

dábilă f., pl. e (ung. debella, femeĭe înaltă și slabă, cobilă. Cp. cu rablă și gloabă, „mîrțoagă” și „amendă”). Trans. (și dábălă) pl. ele. Schelet. Gloabă, mîrțoagă. Olt. Belea, necaz. Vechĭ. Bir (ca și gloabă).

dabulă sf vz dabilă² modificată

doabdilă sf vz dabilă²

dabilă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile

dabilă s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile

dabilă s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile

DABILĂ s. v. belea, bir, bucluc, cadavru, corp, dandana, dare, gloabă, hoit, impozit, încurcătură, leș, mârțoagă, mortăciune, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, osatură, pacoste, pocinog, rău, schelet, sistem osos, stârv, supărare, trup.

dabilă s. v. BELEA. BIR. BUCLUC. CADAVRU. CORP. DANDANA. DARE. GLOABĂ. HOIT. IMPOZIT. ÎNCURCĂTURĂ. LEȘ. MÎRȚOAGĂ. MORTĂCIUNE. NĂPASTĂ. NEAJUNS NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OSATURĂ. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SCHELET. SISTEM OSOS. STÎRV. SUPĂRARE. TRUP. erată

dábilă, dabile, (dial. dabdilă), s.f. (reg.) 1. Namilă, animal mare, greoi. 2. (fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (Bilțiu, 1999: 210). – Din magh. debella „femeie înaltă și slabă” (Scriban, Șăineanu, MDA).

dabilă, dabile, (dabdilă), s.f. – (reg.) 1. Namilă, animal mare, greoi. 2. (fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (ref. la Fata Pădurii; Bilțiu, 1999: 210). – Din magh. debella „femeie înaltă și slabă” (Scriban, Șăineanu, MDA).

dabilă, -e, (dabdilă). s.f. – Namilă, animal mare, greoi. (Fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (ref. la Fata Pădurii; Bilțiu 1999: 210). – Din dăbălăza „a se bosumfla” (DER).