opțiuni
  • info
8 definiții pentru dăunător (organism)

Explicative DEX

DĂUNĂTOR, -OARE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Organism animal sau vegetal care atacă plante, culturi agricole sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

dăunător, ~oare [At: IORGA, L. I, 58 / Pl: ~i, ~oare / E: dăuna + -tor] 1 a Care produce daune Si: păgubitor, (nob) dăunătos. 2 a Care vatămă Si: vătămător. 3-4 sm, a (Mpl) (Insectă) care distruge culturile de plante.

DĂUNĂTOR, -OARE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

DĂUNĂTOR, -OARE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, vătămător. Neglijență dăunătoare. ♦ (Substantivat, m.) Insectă (sau animal) care pricinuiește pagube culturilor agricole. [Din veniturile în bani ale gospodăriei colective] se acoperă cheltuielile de producție, și anume; repararea mașinilor și uneltelor agricole, tratamentul animalelor, combaterea dăunătorilor și altele. STAT. GOSP. AGR. 27. – Pronunțat: dă-u-.

DĂUNĂTOR, -OARE adj., s.m. (Vietate, animal) vătămător (mai ales pentru culturile agricole). [< dăuna + -tor].

DĂUNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care dăunează; în stare să dăuneze; păgubitor. [Sil. dă-u-] / a dăuna + suf. ~tor

Ortografice DOOM

dăunător2 (desp. dă-u-) s. m., pl. dăunători

*dăunător2 (dă-u-) s. m., pl. dăunători

Intrare: dăunător (organism)
dăunător2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: dă-u- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăunător
  • dăunătorul
  • dăunătoru‑
plural
  • dăunători
  • dăunătorii
genitiv-dativ singular
  • dăunător
  • dăunătorului
plural
  • dăunători
  • dăunătorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăunător, dăunătorisubstantiv masculin

  • 1. Organism animal sau vegetal care atacă plante, culturi agricole sau animale, provocând pagube. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote [Din veniturile în bani ale gospodăriei colective] se acoperă cheltuielile de producție, și anume; repararea mașinilor și uneltelor agricole, tratamentul animalelor, combaterea dăunătorilor și altele. STAT. GOSP. AGR. 27. DLRLC
etimologie:
  • Dăuna + -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „dăunător” (30 clipuri)
Clipul 1 / 30