8 definiții pentru dănac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dănác sm [At: I. CR. II, 210 / V: (reg) dan~, ~ci, dân~ / Pl: ~i / E: bg данакь] 1 (Dob; Mun) Mânzat. 2 (Reg) Junc de bivoliță. 3 (Olt; Mun; pan) Băiețandru. 4 (Pex) Flăcău. 5 (Reg) Burlac (în vârstă).

DĂNÁC, dănaci, s. m. (Regional) Băiat măricel; băiețandru, băietan, flăcăiaș. Dănacii și fetele se duc dis-de-dimineață la baltă. ȘEZ. VI 21.

DĂNÁC, dănaci, s. m. (Reg.) Băiat măricel; băiețandru, flăcăiaș. – Bg. danak.

dănác, -ă s., pl. ĭ, e (bg. danak, turc. dana, vițel). Vest. Adolescent, flăcăŭ. Dobr. Vițel, vițea. V. noatin.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂNÁC s. v. băietan, băiețandru, copilandru, flăcăiandru, fecior, flăcău, tânăr.

dănac s. v. BĂIETAN. BĂIEȚANDRU. COPILANDRU. FLĂCĂIANDRU. FECIOR. FLĂCĂU. TÎNĂR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dănác (dănáci), s. m. – Tînăr, flăcău, june. – Megl. dănac. Bg. danak „tăuraș” (Candrea; Scriban), din tc. dana „tăuraș”. Este greșită der. de la d’an < de (un) an, propusă de Pușcariu 1186. Probabil același cuvînt, prin intermediul țig., l-ar fi dat pe danciu, s. m. (flăcău, băiat țigan), care s-a încercat să se explice plecîndu-se de la numele propriu Danciu (Șeineanu; Candrea), din țig. den či „donnez-moi quelque chose” (Graur 147), sau din mag. dancs „murdar” (Drăganu, Dacor., IV, 1553); ultimele explicații nu se potrivesc cu folosirea acestui cuvînt chiar de țigani.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dănác, dănáci, s.m. (reg.) 1. flăcău, adolescent. 2. vițel.

Intrare: dănac
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănac
  • dănacul
  • dănacu‑
plural
  • dănaci
  • dănacii
genitiv-dativ singular
  • dănac
  • dănacului
plural
  • dănaci
  • dănacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)